Despre Claude Debussy si curentul impresionist

Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilităţii fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.
Cuvantul “Impresionism” a fost dat acestui curent artistic de titlul tabloului lui Claude Monet – “Impresie-Rasarit de soare ”:(Impression, soleil levant)


Acest tablou a fost expus la Paris in 15 Aprilie 1874 intr-o expozitie organizata de Societatea Anonima de pictori, sculptori si gravori.
Atunci când vorbim despre impresionism, vorbim despre Debussy. ”Arta lui Debussy, moment de apogeu în muzica franceză, este arta unui spirit înalt şi singular; este inegalabilă, interpretabilă şi inconfundabilă, măreaţă şi impunătoare totodată, întruchipând un curent, pe care după ce l-a inaugurat, l-a dominat autoritar, în care, şi din care, a realizat tot ce-a fost posibil, epuizându-i toate virtualităţile, prezenndu-ni-l ca pe un giuvaer a cărui strălucire străpunge timpul istoric şi în faţa căruia vibrează întreaga lume muzicală".
Claude Debussy s-a născut la 22 august 1862, în apropierea Parisului, la Saint Germaine-en-Laye. Este primul copil al lui Manuel-Achille şi Victoria Sofia Debussy, care deţineau un magazin de porţelanuri. În 1864 familia micuţului Claude se mută la Paris, în preajma pictorului Achille Arosa, care era naşul familiei. Acesta, intuind înclinaţiile copilului, i-a facilitat acestuia începerea lecţiilor de pian cu profesorul Cerutti.
În 1872 Debussy este îndrumat de către Marie Mauté de Fleurville (care era o fostă elevă a lui Chopin) să studieze mai departe la cnservator, datorită talentului său de excepţie. Astfel, Debussy este admis la conservator, învingând într-un concurs la care au mai participat încă cinci candidaţi.
În cei doisprezece ani în care a studiat la conservator, Debussy a atras atenţia profesorilor săi ”prin natura sa muzicală sensibilă, de mare vibraţie, dublată de un excepţional simţ şi gust al combinaţiilor şi succesiunilor armonice libere, pe o ritmică complexă, remarcate în improvizaţiile la pian şi în temele de compoziţie.
Melodia la Debussy are o structură armonică şi este construită ca un element decorativ. Prin intermediul timbrului instrumental, culorii, el reuşeşte să vizualizele imagini, specifice impresionismului muzical.